Prima pagina
Ilie Bolojan - Primarul municipiului Oradea
Voluntari PNL la plantări de toamnă PDF Imprimare Email
Marţi, 16 Noiembrie 2010 02:27

Sâmbătă, 13 noiembrie, peste 20 de voluntari ai PNL Oradea s-au alăturat programului de plantări de toamnă al Primăriei Oradea şi au plantat peste 60 de frasini şi paltini. Arborii au fost plantaţi pe malul stâng al Crişului Repede, în dreptul Colegiului Naţional ,,Emanuil Gojdu". Printre voluntarii prezenţi la acţiune s-au numărat consilieri locali PNL Oradea, membri ai Biroului Politic Municipal al PNL Oradea, precum şi alţi membri de partid.

Ultima actualizare în Vineri, 26 Noiembrie 2010 05:52
 
Sprijin pentru Crin Antonescu PDF Imprimare Email
Miercuri, 16 Septembrie 2009 18:37

Începând de miercuri, 17 septembrie 2009,  e disponibil pe internet site-ul  www.sprijinpentrucrin.ro Acesta conţine grupul  de iniţiativă pentru comitetul de sprijin al candidaturii preşedintelui Crin Antonescu la alegerile din 22 noiembrie.

Iată câţiva dintre membrii marcanţi ai grupului de iniţiativă:

Personalităţile locale sunt invitate să se înscrie pe acest site. Aceştia pot fi atât membri, cât şi simpatizanţi sau chiar persoane ce nu au avut, până în acest moment, legatură cu Partidul Naţional Liberal, însă doresc să sprijine sau să se implice în susţinerea preşedintelui Crin Antonescu.

 

Ultima actualizare în Miercuri, 16 Septembrie 2009 18:52
 
Conferinţa de presă a lui Ilie Bolojan, ţinută la sediul PNL Oradea - 18 august 2009 PDF Imprimare Email
Vineri, 21 August 2009 02:29



Năpasta nu e criza care a dat peste noi, năpasta e acest guvern


De la sfârşitul anului trecut suntem într-o recesiune evidentă, care are ca efect în primul rând restrângerea pieţelor pentru companii, pierderea locurilor de muncă de către angajaţi, scumpirea creditului, cu dobânzi care practic s-au triplat faţă de anii trecuţi, de asemenea o reducerea puternică a consumului.
Se discută în această perioadă ce e de făcut – ce poate să facă guvernul, autorităţile locale. O să încerc să fiu cât de obiectiv posibil cu dumneavoastră.
Este evident că criza care se manifestă la nivel mondial nu putea să ocolească România. Dar asta nu înseamnă că tot ce se întâmplă rău în România de azi este vina crizei mondiale. Am reuşit să acumulăm în ultimii ani o grămadă de probleme şi de dezechilibre, care se văd astăzi, din păcate. Nu vom putea ieşi singuri din criză, nu putem avea soluţii miraculoase, dar putem ieşi mai repede sau mai târziu. Asta înseamnă că putem avea costuri mai mici, sau putem avea costuri mai mari - pentru companii, pentru populaţie, pentru toţi.
Eu cred că această criză nu poate să fie depăşită doar cu reduceri de cheltuieli, ci prin relansare economică. Dar reducerea cheltuielilor este obligatorie în toate sectoarele, pentru a atenua efectele negative. De asemenea există nişte pârghii pe care le are Guvernul României şi Banca Naţională a României în special,  pentru a interveni în economie în această perioadă. Este vorba şi despre deblocarea unor proiecte publice în curs de derulare: dacă acestea sunt finanţate, constructorii, respectiv furnizorii lor şi oamenii care sunt acolo au de lucru - se plăteşte TVA, se întorc bani în economie.
Apoi investiţiile în infrastructură noi, absorbţia cât mai rapidă a fondurilor europene (nu e totuna că vom începe un proiect luna viitoare sau peste şase luni – înseamnă costuri). O poziţie importantă a BNR (dar şi a Guvernului) este scăderea dobânzilor. Fără scăderea dobânzilor, în aşa fel încât, pe de o parte, companiile să poată lua credite, sau cetăţenii să ia credite pentru consum, n-are cum să funcţioneze economia. Ori în condiţiile în care dobânzile au crescut de la sub 10% la peste 20% la un moment dat, n-are cum să ia credite nici cetăţeanul, pentru că a constatat că ratele i-au explodat în bancă, şi nici companiile n-au cum să susţină liniile de credit pe care le-au avut. Deci până când nu se fac anumite lucruri, nu are cum să se mişte economia.


Guvernul ia măsuri care ajută criza să se agraveze
Acestea sunt nişte evidenţe.Tot o evidenţă este şi faptul că această criză nu va putea trece fără nişte efecte dureroase, fără nişte corecţii care trebuie aduse, la nivel de companie privată, la nivel de primării, sau la nivel de stat. La companiile private, toată lumea a început să-şi facă aceste corecţii; avem posturi de televiziune locale sau naţionale care au făcut reduceri de personal (dacă vorbim de presă), un trust mare a făcut reduceri de salarii la jumătate. Avem autorităţi locale, cum e Primăria Oradea, unde anul trecut am făcut două tranşe de reduceri de personal. Şi mai avem Guvernul, care ar trebui să facă reduceri, dar numai clămpăne, fără să facă nimic. Deci ce face Guvernul în această situaţie, care este cel mai important organism al statului român, care poate să influenţeze în mod masiv inclusiv Oradea. Nu poate Oradea să fie în afara României. Eu cred că Guvernul nu face aproape nimic. O să treacă criza peste România şi o să vedem că acest guvern nu face aproape nimic, nu ia nicio măsură care să fie anticriză, ba chiar ia măsuri care par sortite să ajute criza să se agraveze.
Ce-ar trebui să facă Guvernul? Eu cred că ar trebui să reducă şi să restructureze cheltuielile publice. Este obligat să facă acest lucru. Anul trecut, de exemplu, când economia mergea bine, cota de nivel de salarizare, care se aplică din produsul intern brut, avea o valoare de 5-6%. Anul acesta, odată cu scăderea veniturilor, s-a ajuns ca aproape 9% să fie alocate pentru cheltuieli bugetare. Ori, de exemplu, dacă s-a redus numărul de autorizaţii de construcţie care se emit, în Oradea sau în altă parte, nu este normal să faci o reducere de personal în zona respectivă, fiindcă nu mai au ce să lucreze? Asta este o reducere obiectivă, dar gândiţi-vă că sunt instituţii centrale, care nu au obiect de activitate. A făcut guvernul ceva ca să reducă aceste cheltuieli? În fiecare seară se iese la televizor, se propun diferite soluţii, începând de la ore de muncă neplătite, la concedii fără plată, de la convingerea sindicatelor să muncească pe gratis, la reduceri de personal impuse (dar în primul rând autorităţilor locale, şi nu centrale), soluţii care se schimbă de la o zi la alta. Dar să ia nişte decizii efective, care să spună am făcut asta, asta şi asta, nu sunt în stare. L-am auzit zilele trecute pe premier că anunţă desfiinţarea de către miniştri a nu ştiu câtor posturi. Păi 90% sunt posturi vacante. În loc să ia măsuri drastice, să reducă posturile din zona centrală, unde sunt oameni care primesc bani fără să facă nimic, ce face guvernul? S-a împrumutat masiv de pe piaţa internă, neputând să ia credite de pe piaţa externă, din cauza crahului financiar care a afectat economia mondială, a luat bani de la băncile româneşti, masiv. Guvernul României a luat împrumuturi pe toate căile posibile, începând de la titluri de stat, de la FMI, Comisia Europeană, plus neplata TVA-ului care trebuie să-l ramburseze (şi de la începutul anului sunt peste 10 miliarde). Putem estima fără riscul de a greşi că acest guvern va lua în acest an împrumuturi cât a luat România in ultimii 18 ani. Bun, iei împrumuturi, dar ce faci cu ele? Se plătesc salarii şi pensii. Dacă aceşti oameni ar avea eficienţă, nu ne-ar părea rău. Dar cât timp nu au eficienţă şi guvernul nu face nimic pentru a corecta această situaţie, cred că e dovadă de iresponsabilitate.
Care a fost efectul pervers al acestor credite angajate de guvern? Băncile s-au bucurat că au un client sigur, Guvernul României; dar când ai un client sigur, mai dai credit firmei domnului Bolojan? Nu, fiindcă rişti să nu-i meargă afacerea. Şi atunci băncile îşi permit să ţină nişte dobânzi care acum sunt cu 50% mai mari decât anul trecut. În ţări cum sunt Polonia, Cehia, Germania sau Franţa, deja dobânzile sunt mai mici decât cele din perioada de boom economic. Aceasta înseamnă că aceste ţări deja au condiţii pentru relansarea economiei. În afară de faptul că au fost tocaţi banii în mod iresponsabil, nefiind directionaţi către investiţii ca să producă dezvoltare la rândul lor, s-a mai creat şi  o presiune pe piaţă, în aşa fel încât băncile ţin dobânda mare şi n-au niciun interes să se zbată să caute investitori ca să le dea credit. Deci în loc să ia măsuri anticriză, Guvernul a mai luat o măsură ca să agraveze criza.
Auzim mereu „vom face” – nu am auzit încă „am făcut” de la acest guvern. Atunci când am plecat de la guvern în 2008, am crezut că n-o să-i regret pe unii dintre miniştrii din Cabinet. Dar uitându-mă la ce se întâmplă acum, încep să regret oameni care erau subiect de presă. Ei puteau fi simpatici, puteau să numere greşit steluţele de pe steagul UE.

Lipsa investiţiilor şi efectele asupra Oradiei
Pe partea de investiţii, s-a spus că se vor aloca o grămadă de bani. Guvernul s-a angajat ca volumul de investiţii să fie 7% din PIB. Constatăm că pe primele şase luni, investiţiile reprezintă 1, 5% şi că, în termeni reali, sunt cu 20% mai mici decât a dat guvernul Tăriceanu în anul trecut. Ori ca să compensezi scăderea de pieţe, trebuie să duci bani în investiţii, care să aibă un efect de antrenare a economiei. S-a facut asta? Nu! Avem date certe care arată acest lucru. Nu s-a mai demarat niciun proiect mare, nu se plătesc datoriile pe care statul le are către companii.
Iată şi câteva efecte asupra municipalităţii din Oradea. În fiecare an – 2006, 2007, 2008, indiferent care a fost culoarea politică a primarului Oradiei şi a guvernului, în municipiul Oradea, prin Ministerul Educaţiei, s-au alocat sume de 50-60 de miliarde pentru investiţii în şcoli. S-a început Liceul Gojdu; va fi şantier şi anul acesta, şi anul viitor, pentru că anul ăsta n-am primit practic nimic (de fapt, doar un miliard, prin mijlocirea unui parlamentar). Anul acesta, toate reparaţiile care s-au făcut în Oradea s-au făcut pe banii orădenilor, fără niciun ban de la minister - investiţiile pe contractul cu Ministerul Mediului, pentru reabilitarea şi extinderea reţelelor de apă şi canalizare, convenţie încheiată în 2006, între primarul de atunci şi ministrul de atunci. Guvernul liberal a alocat sume pe care Primăria nu i-a putut cheltuit în 2007. A trebuit să fac eforturi în 2008 să readuc sumele, să măresc plafonul Oradiei, iar în 2009 s-a mai achitat ceva prin ianuarie-februarie, după care nu s-a mai achitat nimic. Efectul este clar: avem datorii de peste 150 de miliarde, pe care cele aproximativ 15 companii care au contract cu Compania de Apă le duc în spate, fiindcă Guvernul nu a plătit aceşti bani. Pe cale de consecinţă aceste lucrări sunt blocate, sunt abandonate.
Putem vorbi de relansare economică, în aceste condiţii? Avem o bună parte din companii care au început să intre în insolvenţă şi companii care au avut cifre de afaceri mari în Oradea, Chimprestor de exemplu. În sectorul de construcţii, pentru că nu s-a plătit, s-a ajuns la arierate puternice. Sunt probleme destul de mari, şi tot ce înseamnă lanţul de distribuţii, producători, materiale de construcţii, tot lanţul acesta este puternic afectat. Mai e o problemă legată de acest aspect, şi anume faptul că trebuie să absorbim fondurile de coeziune. Ele prevăd extinderea unor reţele de la limita administrativă a Oradiei, din cartierul Grigorescu către Sânmartin, către Sântandrei, către alte comune. Or, prin convenţia care era încheiată cu ministerul Mediului, trebuia să ducem apa până la limita administrativă – nu este dusă.
Vă întreb, şi poate ne explică domnul Nemirschi cum va circula apa printre două puncte în care nu există reţea de apă? Deci este periclitată inclusiv accesarea fondurilor europene. Am dat exemplu o altă trăznaie care a apărut, şi anume avem acum câştigat şi trebuie să semnăm la sfârşitul lunii convenţia de finanţare pentru reabilitarea a 19 străzi. Ca să vă dau o stradă cunoscută, cum este Bumbacului, ea este prevăzută a fi finanţată pentru asfaltare prin acest proiect european, dar partea de canalizare este pe convenţia cu ministerul. Dacă mă apuc şi folosesc banii repede, cum ar trebui să fac, va trebui s-o sparg peste doi ani de zile când s-ar putea să vină un ministru care să înţeleagă ce este important, să ne dea banii. Iar o să fim criticaţi că nu lucrăm cu cap, şi aveţi dreptate. Dacă nu asfaltăm, o să pierdem banii, că nu-i putem muta pe alte străzi.
V-am arătat nişte efecte, atât în plan economic general, cât şi în ceea ce înseamnă efectul asupra orădeanului, asupra companiilor din Oradea, asupra locurilor de muncă din Oradea, asupra veniturilor la buget. Deci, investiţii nu prea se fac. Trebuie să recunosc că singura investiţie pe care guvernul a continuat-o, şi e un lucru foarte bun, este cea la şoseaua de centură, pe care am început-o anul trecut. Altfel, mai aveam un şantier abandonat şi acolo.

Măsuri fără cap şi fără coadă
Deci, în loc să se rezolve aceste chestiuni, să se facă restructurări de cheltuieli radicale, care sunt necesare, să se aloce banii economisiţi către investiţii, iar banii luaţi din credite să meargă şi ei către investiţii sau către creditarea economiei la dobânzi corecte, cele două partide se ceartă zi de zi. Toate energiile se consumă pentru a da bine cât de cât electoral, pentru campania prezidenţială, dar au nenorocit România. Şi, folosind nişte termeni populari, năpasta nu e criza care a dat peste noi, ci năpasta e acest guvern.
Eu personal mă bucur că PNL nu a intrat într-o cârdăşie, că numai cârdăşie se poate numi, cu unul dintre cele două partide în situaţia aceasta, pentru că nu ştiu ce s-ar fi putut face cu astfel de partener. Şi aceste oale sparte, deci tot ce nu se face anul acesta, o să plătim anul viitor. La un moment dat, dacă nu se iau ceva măsuri, riscăm să ajungem în situaţia Ungariei, unde era să intre statul în incapacitate de plată. Aşa că au început să fie tăiate salarii, pensii, s-au luat nişte măsuri radicale. Acolo trebuie să ajungem ca să facă oamenii ăştia ceva? Nu trebuie să te uiţi în Congo, ci trebuie să te uiţi numai în Ungaria ce s-a întâmplat.
Sigur, guvernul a propus totuşi câteva programe. Bun, n-o să le comentez pe cele 32 sau cele 37 de puncte pe care chiar ei le-au calificat ca fiind penibile, dar o să discutăm de ceva ce s-a pus în practică, e programul Prima casă. Ştiţi foarte bine inaugurarea la care un prim-ministru de ţară se duce când se cumpără un apartament vechi. Oameni buni, nu s-a construit o casă nouă, s-a luat un apartament din Berceni. S-a dus primul ministru cu încă vreo trei-patru acolo, că nici nu încăpeau în banca aia, ca să vă daţi seama de ridicolul situaţiei. Şi am nişte date pe care le aveţi şi dumneavoastră, ce-a însemnat programul Prima casă de când i s-a dat drumul. Mai sunt cinci luni până la sfârşitul anului, erau prevăzute 16.000 de credite, şi până acum au fost aprobate 131 la nivelul întregii ţări. Cred că în Bihor le numărăm pe degetele de la o singură mână câte s-au aprobat efectiv. Pentru că sistemul este nefuncţional, a fost făcut „pe picior”, şi numărul celor care sunt eligibili sau care sunt dispuşi să plătească asemenea dobânzi nu e foarte mare. Deci e un program care astăzi se dovedeşte că va fi un eşec, din păcate. Era bine să fi fost un program bun, care să meargă. Dar a fost făcut „pe picior”, ca şi o grămadă de ordonanţe guvernamentale care au fost anulate de Curtea Constituţională, în timp ce avem un prim-ministru doctor în drept. Dacă era un inginer hidro, căruia îi plac maşinile, mai mergea...
Deci, aceste sume enorme care se împrumută şi care se folosesc fără cap şi fără coadă, o să-i facă pe români, pe fiecare dintre noi, să le plătim, şi va trebui să le plătim că nu sunt granturi, trebuie date înapoi. Şi vom plăti ani de zile distracţia prezidenţială din acest an. Totuşi, şi vă spun asta ca român, mă aştept să se facă totuşi ceva.

Reducerile trebuie făcute, dar nu pentru că le impune guvernul
Unii dintre dumneavoastră m-au criticat, pentru că am acordat stimulente angajaţilor din primărie, lunile trecute. Stimulente s-au dat de patru ani de zile, dar n-a văzut nimeni asta până n-am venit eu în primărie. Dar este o lege care impune în România constituirea stimulentelor, este ordonanţa 92/2003. Eu am crezut că, totuşi, miniştrii de finanţe, dacă declară la televizor că vor să reducă cheltuielile, chiar vor să le reducă.
Într-un entuziasm din acesta de a participa, de a da soluţii pentru România, am făcut o adresă domnului Pogea. I-am propus să modifice un text de lege ca să putem scăpa de aceste stimulente, să nu ne dea sindicatul în judecată. Nu s-a făcut nimic până acum. Vă pot pune adresa la dispoziţie (am făcut-o în 6 august). Nu trebuie modificat decât un „pot”, se introduce un singur cuvânt, ca să nu mai fie imperativă constituirea acestor stimulente. Şi este o măsură la nivel de ţară, care ar face economii consistente. Numai că e greu să le tai supapele celor din ministerul de Finanţe care trebuie să-ţi acopere trăznăile. Deci nici ceea ce se poate face în mod evident nu se face. Dar se discută în aceste zile – şi aici trec la poziţia mea de primar – despre reducerile pe care guvernul le propune pentru administraţia locală. Noi le facem voluntar, pentru că suntem conştienţi că nu se poate altfel.
Deci cât timp veniturile ne vor scădea pe următoarele şase luni, cât timp volumul de activitate a scăzut, cât timp unii nu înţeleg că eşti în serviciul public şi că trebuie să lucrezi, aceste reduceri trebuie făcute, dar nu pentru că ţi le impune guvernul. Fiind şi asta o măsură făcută „pe picior”, prevăd că va fi din nou un fiasco. Poate să fie un fiasco pentru că a intrat peste legislaţia care garantează autonomia locală – din start te duce într-o zonă de constituţionalitate discutabilă –, sau poate să fie o problemă pentru că nu vor ţine cont de realitatea din România. În Oradea, de exemplu, curăţenia este efectuată într-un sistem externalizat - de către firma RER care are câteva sute de angajaţi -, iar în Bacău salubrizarea este făcută de către o direcţie a primăriei: Stavarache are 500 de tovarăşi care mătură străzile. Bun, deci trebuie să aibă grijă cum pun această lege, că altfel o să aducă Bacăul, ca şi Napoli, într-o stare de mizerie cruntă dacă o să-l pună pe Stavarache să-şi dea oamenii afară, spre exemplu.
În Oradea şi în alte 11 oraşe Administraţia Social-Comunitară este externalizată, dar în celelalte 30 de municipii reşedinţă de judeţ este inclusă în primărie. Le vor face din pix, că numai aşa pot lucra oamenii ăştia, şi estimez probleme majore după aceea. Şi iar vor modifica, şi iar vor anula după două-trei zile.
Am emis o dispoziţie la nivel de primărie şi am anulat nişte drepturi salariale, în ideea de a reduce aceste cheltuieli, acolo unde aveam posibilitatea legală. De asemenea, am luat măsura de a nu mai constitui - decât în parte - stimulentele. Este o măsură în limita legii. A venit sindicatul cu contractul colectiv de muncă de la Primăria Cluj-Napoca, să-mi arate cât a fost de consecvent primul-ministru al României când era primar. Din curiozitate, o să vi-l dau şi dumneavoastră să vedeţi drepturi, de exemplu la Primăria Satu Mare şi la Primăria Cluj-Napoca, pe lângă ce e la Oradea; ai mei, îmi dau seama, sunt nişte prigoniţi ai soartei faţă de primele, faţă de stimulentele, faţă de drepturile la căsătorie, la botez, faţă de numărul lor care este la Cluj-Napoca. Păi înainte de-a face ordine la Oradea, fă-ţi domnule în curtea proprie!
Una peste alta, aveţi aceste date care sunt oficiale, sunt date la nivel naţional nu la nivelul judeţului Bihor şi care arată din păcate dezastrul şi situaţia în care ne aflăm. Sigur, România va trece peste criză, nu se pune problema să nu trecem peste criză, dar nu-i totuna cum trecem, nu-i totuna dacă ne faultăm singuri sau ne faultează guvernul pe toţi cu iresponsabilitate. Când am văzut acest contract colectiv de muncă, m-am gândit: cum a putut premierul Boc să spună „puşca şi cureaua lată/ce salarii şi prime aveaţi odată”?.  O să vă fac o copie după acest contract ca să vedeţi drepturile de la Primăria Cluj-Napoca. Vă facem o copie şi după contractul colectiv de muncă de la Primăria Oradea (semnat înainte de a fi eu, eu nu am tăiat din drepturi), de la Primăria Satu Mare şi de la Primăria Cluj-Napoca pentru comparaţie.

Guvernul ne-a blocat. Ce-i de făcut?
A mai fost un efect al crizei economice sprijinită de guvern. Vă spuneam că au luat foarte multe credite, şi cum România trebuie să se încadreze într-un deficit bugetar negociat şi cum inclusiv creditele pe care le au autorităţile locale intră în acest deficit, s-au impus plafoane de creditare pe care nu le putem depăşi.
Ştiţi că am angajat un credit de 15 milioane de euro care era gândit să fie folosit astfel: 9 milioane de euro anul acesta şi 5 milioane de euro anul viitor pentru investiţii în infrastructură, în drumuri, şi un milion de euro pentru cofinanţări pe care trebuie să le asigurăm, de exemplu pentru proiectul cu cele 19 străzi reabilitate (intră în vigoare anul acesta). Am fost anunţaţi că, întrucât s-a atins plafonul naţional, nu putem să primim aprobare anul acesta pentru a face trageri din credit. Putem primi aprobări să încheiem contractul cu Banca Română de Dezvoltare, dar nu putem face trageri de credit numai anul viitor. Deci, cu toate că din investiţiile care se fac la nivel de ţară, o bună parte este făcută de autorităţile locale, prin această creditare masivă pe care a făcut-o guvernul în primele şase luni, ne blochează şi pe noi, având chinga deficitului bugetar.
Deci noi nu putem să ne facem politica locală, pentru că nu-mi este totuna dacă pe Ogorului se circulă normal cu maşina sau se circulă ca şi pe calea ferată. Nu-mi e totuna dacă tirurile îmi distrug infrastructura din oraş sau circulă pe o stradă anume făcută să ajungă la depozite sau la firme. Dacă în parcul industrial nu am utilităţi, apetitul investitorilor va fi scăzut, în mod evident. Deci aceşti bani pe care noi îi luăm pleacă toţi în investiţii, în infrastructură, nu pleacă la salarii, dar nu putem să-i folosim, suntem blocaţi. Deci guvernul şi-a luat maxim, pentru noi a stabilit nişte plafoane foarte mici şi acum municipalităţile sunt blocate, suntem blocaţi. Aşteptăm şi avem şi răspunsul oficial.
Singurul lucru pe care l-au aprobat a fost acel un milion de euro cofinanţare, că blocam total şi proiectul. Deci sunt nişte lucruri total anormale. În general este o activitate foarte slabă, nu v-o spun ca politician, pentru că eu cred că acum trebuie mai puţină politică şi mai multă normalitate şi economie. Asta e ce trebuie făcut astăzi, or ăştia numai politică fac, uitaţi-vă la ei. Se ceartă cine a dat 2% la pensii, este penibil. Se ceartă cine a făcut primul ciorna pe cele 32-37 de idei, dintre care nu ştiu câte sunt expirate, unele – cum spunea domnul Videanu – sunt penibile.
E normal aşa ceva, oameni buni? Dacă veţi face o comparaţie câţi bani au venit în judeţul Bihor în general, o să vedeţi că-i o catastrofă anul acesta faţă de anii trecuţi. Bun, eu înţeleg că a scăzut bugetul României cu nu-ştiu-cât la sută, dar aş vrea să văd proporţional că vine ceva. Înţeleg că nu vin în Oradea, dar vreau să văd că vin în Sânmartin, că vin în Sântandrei, că vin în judeţul acesta. Pentru că totuşi statul este un client important al companiilor private; înseamnă nişte locuri de muncă, nu înseamnă nişte şomeri. Nişte oameni care vor să lucreze, dar n-au unde. Deci m-aş aştepta să văd din partea celor care-i reprezintă pe aceşti guvernanţi în judeţul Bihor că fac ceva, că se duc, că se zbat, să văd că vin cumva proporţional cu scăderea globală, dar vin ceva în judeţul Bihor. Vedeţi că vine ceva în judeţul Bihor?
În ceea ce priveşte PNL la nivel central, s-a stabilit o strategie pe care parlamentarii PNL o vor pune în practică în sesiunea parlamentară care vine şi pe care dumneavoastră o puteţi accesa pentru că este o chestiune publică. Iar în plan local, în ceea ce mă priveşte pe mine ca primar şi echipa de la primărie, vom insista pe câteva elemente principale.
În primul rând, în continuare să ne restructurăm cheltuielile, asta înseamnă reducerea maximă a cheltuielilor de funcţionare (chirii, salarii, telefoane, tot ce înseamnă aceste lucruri) şi direcţionarea acestor bani către investiţii în folosul cetăţeanului şi care să se vadă.
O altă chestiune va fi să susţinem investiţiile din oraş. Aceste credite care au fost luate sunt folosite exclusiv pentru investiţii care generează la rândul lor dezvoltare. Căi de comunicaţii bune înseamnă dezvoltare în viitor şi avantaje pentru orădeanul de rând.
A treia chestiune este să grăbim la maxim accesarea fondurilor europene, în primul rând prin asigurarea cofinanţărilor necesare, pentru că sunt deja nişte proiecte în curs, în al doilea rând prin depunerea pe toate axele - acolo unde există oportunităţi – a unor proiecte de finanţare. Începând de la infrastructură, terminând cu Ştrandul Municipal, cu situaţii de urgenţă, cu domeniul social, pe toate zonele. Şi, nu în ultimul rând, nişte politici de susţinere a mediului economic local.
La dezbaterea publică pe care intenţionăm s-o organizăm acum, înainte de votarea propriu-zisă a bugetului (vom mai face o dezbatere publică ori în partea a doua a acestei săptămâni, vineri, ori în prima parte a săptămânii viitoare, luni), vom mai trece încă o dată în revistă propunerile pe care le-am făcut pentru taxe şi impozite.
Ştiţi că am propus reducerea impozitului pe clădiri la persoane juridice şi vom clarifica şi partea de facilităţi în aşa fel încât dacă ţi-ai plătit impozitul în avans să ai un discount, o reducere de 10%, iar dacă ţi l-ai plătit la timp să ai o reducere de 5%. Decât să plătesti 15% stimulente pentru recuperări, mai bine îi dau o facilitate cetăţeanului sau companiei dacă-şi plăteşte impozitul la timp, îi dau o mână de ajutor inclusiv primăriei.
De asemenea, tot ce înseamnă încurajarea mediului de afaceri local. N-avem din păcate în administraţia locală foarte multe pârghii de a interveni în această zonă economică, dar cele pe care le avem le vom folosi la maximum. În aşa fel încât să trecem această criză cu efecte negative cât mai mici pentru orădeni. Dar năpasta asta care e pe capul nostru n-o să rămână fără urmări, şi vorbesc foarte sincer cu dumneavoastră. Nu se poate aşa ceva. Am stat şi mi-am zis totuşi se face ceva, se mişcă ceva. Nimic!
Au pus impozitul forfetar, o tâmpenie totală. M-a anunţat Delia Ungur:
- Domnule Bolojan, trebuie să suplimentaţi bugetul la Eurobusiness.
- Delia, vrei salarii mai mari? Oricum eşti plătită de Zona Metropolitană, acolo faci muncă patriotică.
- Nu, trebuie să plătim impozitul forfetar.
- Păi, măi oameni buni, n-aţi avut nici o activitate.
- Nu, noi trebuie să-l plătim.
- Păi când veţi vinde primele terenuri, când o să faceţi ceva…
- Nu, trebuie să-l plătim.
Care a fost efectul? Au închis o grămadă de companii.
Acuma s-au trezit că totuşi o să-l schimbe puţin de la 1 ianuarie, că nu pot recunoaşte că a fost o trăznaie totală. O chestiune total negândită.
Au anulat toate deductibilităţile fiscale pe anumite componente. Ce s-a întâmplat, au venit mai mulţi bani la buget? Nu ştiu, trebuie făcută o analiză cât se poate de serioasă şi cum au fost folosiţi aceşti bani. Şi banii câţi au venit să-i dai pe salarii - într-un sistem nefuncţional din păcate, pentru că, într-adevăr, funcţionarii publici care lucrează trebuie plătiţi. Cei care fac performanţă trebuie să primească stimulente, dar unde nu se munceşte şi nu se face nimic...

A fost întrebat Crin Antonescu cum a apreciat guvernarea Tăriceanu. A spus că cu cât se uită mai mult la Boc, cu atât îl vede pe Tăriceanu mai mare…

Ultima actualizare în Vineri, 21 August 2009 04:13
 
Crin Antonescu: PNL vrea să treacă de la statul clientelar şi corupt la statul liberal PDF Imprimare Email
Sâmbătă, 06 Noiembrie 2010 05:42

Discursul susţinut de preşedintele PNL la Congresul Ligii Aleşilor Locali - Braşov, 5 noiembrie 2010

Un poet inspirat, mai puţin celebru, pe numele lui Ioanid Romanescu, a scris acum 30 de ani un vers care spune aşa: Poeţii niciodată nu-s prea mulţi! Pentru că astăzi a mai plecat dintre noi unul, dincolo de tot ce ne-a despărţit în viaţă sau în politică, vă rog să păstrăm un moment de reculegere în memoria poetului şi omului de cultură Adrian Păunescu.

Vă mulţumesc!

Domnule preşedinte Căncescu,

Doamnelor, domnişoarelor, domnilor colegi liberali,

Nu pot şi nu vreau să încep altfel ca preşedinte al acestui partid decât prin a vă mulţumi pentru două lucruri extrem de importante pe care le faceţi. Primul este felul în care vă comportaţi, lucraţi, vă prezentaţi şi rezistaţi în fruntea comunităţilor locale care v-au ales. Cum lucraţi şi cum le reprezentaţi în condiţii dintre cele mai vitrege, cred că ştiţi cu mult mai bine decât mine, ştiţi cel mai bine din ţara asta că sunt condiţiile cele mai grele din ultimii 20 de ani . Acesta este primul lucru pentru care vreau să vă mulţumesc şi care aduce, chiar dacă, poate, indirect, cele mai mari beneficii partidului din care faceţi parte şi pe care îl reprezentaţi.

În al doilea rând, vreau să vă mulţumesc pentru faptul că, în ciuda tuturor temerilor, în ciuda tuturor pronosticurilor, evaluărilor, bocitoarelor, aţi rămas aici şi sunteţi aici, în ciuda faptului că în România există o putere care v-a luat banii dumneavoastră şi comunităţilor pe care le conduceţi ca şi cum ar fi fost banii lor, în ciuda faptului că există o putere care v-a ameninţat, a încercat să vă şantajeze pe unii dintre dumneavoastră, a încercat să vă ademenească, aţi rezistat şi sunteţi aici şi vreau să vă spun, am făcut un calcul care arată un lucru foarte important şi foarte preţios pentru noi toţi.

Ştiţi foarte bine că după 1996, mai ales după 2000, odată cu schimbarea guvernului, cu schimbarea puterii executive, au avut loc migraţii de primari de la un partid la altul, de la partidul care trecea în opoziţie la partidul care venea la putere, migraţii care au devenit tradiţie. Am bucuria să vă spun că Partidul Naţional Liberal a avut şi în cifre absolute şi procentual cei mai puţini oameni care au plecat. Asta spune ceva despre noi, despre dumneavoastră şi despre Partidul Naţional Liberal.

Da, Partidul Naţional Liberal, graţie în primul rând dumneavoastră, celor care aţi rezistat şi aţi rămas aici pentru că nu înţelegeţi oricum să faceţi politică, nu înţelegeţi să fiţi prostituaţi în politică, înţelegeţi că o ţară se clădeşte şi cu politică, şi cu administraţie, şi cu partide şi, mai cu seamă, cu consecvenţă, cu principii şi cu onoare. Graţie dumneavoastră, graţie parlamentarilor noştri, graţie colegilor noştri din toată ţara, Partidul Naţional Liberal n-a dispărut cum vroiau unii, Partidul Naţional Liberal nu s-a vândut cum vroiau alţii, Partidul Naţional Liberal n-a scăzut cum vroiau alţii.

Astăzi, Partidul Naţional Liberal este un partid care are o semnificativă susţinere populară în România, are cifre pe care nu le-a mai atins niciodată din acest punct de vedere din perioada interbelică şi până azi şi este, pentru prima dată poate, partidul care naşte în jurul lui un orizont de speranţă mai mare decât a fost vreodată nucleul dur al acestui partid. Cu alte cuvinte, astăzi, din ce în ce mai mulţi români au înţeles că nu e adevărat că Partidul Naţional Liberal este partidul doar al celor bogaţi, că Partidul Naţional Liberal e doar al celor puternici, că Partidul Naţional Liberal e al celor puţini. Oamenii au înţeles că Partidul Naţional Liberal vrea să construiască elite, că recunoaşte rolul elitelor, că pleacă şi se întoarce în toate politicile sale de la individ, de la personalitate, de la voinţă, de la curaj, de la putere, dar este un partid care, aşa precum a făcut în întreaga sa istorie, construieşte pentru toţi şi construieşte pentru marea comunitate care este România.

Suntem astăzi undeva la o jumătate de drum şi vreau să v-o spun deschis, sincer, prieteneşte, clar, răspicat: Partidul Naţional Liberal nu are de ales - fie se întoarce acolo unde, prin forţa lucrurilor, prin evoluţia istoriei acestor 20 de ani, a trebuit să stea, adică într-un sistem în care n-a putut să facă mai mult decât politica jumătăţilor de măsură, în care n-a putut să facă mai mult decât să se adapteze, chiar dacă cu mai multe bune intenţii şi cu mai multe reuşite, unui sistem impus de alţii sau continuă înainte pe acest drum, ceea ce înseamnă riscuri, ceea ce înseamnă sacrificii, ceea ce înseamnă schimbări şi se duce către ţinta pe care şi colegii mei au evocat-o aici şi le mulţumesc pentru asta. Dar ei au evocat-o doar aritmetic şi sunt de acord cu ei: 30-33. Da! Acestea sunt cifrele, dar în spatele acestor cifre mai există ceva.

Partidul Naţional Liberal dacă vrea să continue drumul, nu poate continua drumul şi nu va reuşi dacă are în vedere doar cifre, doar cantităţi. Partidul Naţional Liberal trebuie să meargă el însuşi şi să ofere şansa României de a merge spre altceva. Ceva ce iese din cercul vicios al ultimilor 20 de ani, ceva ce iese din cercul vicios al jumătăţilor de măsură, ceva ce schimbă fundamental politica, partidele i statul în România.

Dragii mei,

Noi, liberalii, avem un program. Avem un program care, poate pentru prima dată, spune foarte limpede adio sistemului vechi din România, sistemului care a guvernat în aceşti 20 de ani care s-au scurs de la revoluţia din decembrie şi care spune pentru prima dată clar nu doar de o reformă a statului, atât de mult invocată demagogic şi gol de către actuala putere, nu doare de reforme în politicile sectoriale are nevoie această ţară. Ea are nevoie de o reconstrucţie fundamentală a statului şi de construire în România a ceea ce numim fără niciun fel de ezitare, fără niciun fel de teamă, fără niciun fel de populism statul liberal.

Eu nu voi recapitula şi nici măcar nu voi sintetiza astăzi, în faţa dumneavoastră, acest program. Eu mă voi referi doar la esenţa lui şi lucrul lui esenţial este următorul – avem nevoie să trecem cât de repede se poate şi, în orice caz, PNL îşi asumă  că atunci când va veni la putere şi va avea suficientă putere să facă asta, să treacă definitiv de la statul  asistenţial, clientelar, supradimensionat, birocratic şi corupt la statul liberal. De la minciuna care vreme de 20 de ani, sub  pretextul asistenţei, protecţiei sociale chipurile, ajutorului celor slabi, a făcut în aşa fel încât esenţa politici româneşti să fie strângerea banilor de la toţi cei care produc în societatea românească şi folosirea lor, aproape exclusiv, pentru gruparea politico-financiară  aflată la putere, pentru clientela sa.

Statul liberal nu înseamnă opusul statului social. Statul liberal nu e un stat care se deroghează de obligaţiile sale publice, nu e un stat care spune să se descurce fiecare cum poate. Nu e un stat care demisionează de la marile sale obligaţii constituţionale şi istorice. Le amintesc tuturor trubadurilor stângii de ieri şi de azi că statul românesc, atât cât el a avut forţă şi cât a putut lucra pentru  această naţiune, a fost făcut de liberali, a fost ţinut de liberali. Şi dacă România astăzi este pe harta Europei, este pentru că liberalii în primul rând au adus-o acolo şi au menţinut-o acolo. Vorbesc, însă, despre un stat care înţelege să pună într-un raport de parteneriat individul, cetăţeanul şi statul în baza unui contract.

La noi statul a fost mereu întărit şi de blestemata tradiţie comunistă, a fost mereu ceva masiv, ceva difuz, care a venit mereu asupra cetăţeanului, asupra întreprinzătorului, asupra comunităţii şi le-a pus într-o poziţie de dependenţă. Statul a fost puternic numai atunci când a avut de luat de la indivizi, de la întreprinderi, de la comunităţi. Statul a fost mereu slab atunci când indivizii, când contribuabilii din comunităţi au avut nevoie de el. Statul a fost mereu corect atunci când a fost vorba să încaseze, să-şi ia drepturile. Statul a fost mereu incorect atunci când a fost vorba să dea drepturile cetăţenilor pe care, de fapt, îi reprezintă şi îi serveşte.

Dacă suntem cu adevărat hotărâţi să aplicăm esenţa acestui program înseamnă să trecem de la un stat clientelar, de la un stat care ia banii tuturor pentru a-i distribui numai prietenilor celor care guvernează la un stat care înţelege să se retragă din jocul economic şi să-l arbitreze corect creând legislaţia, creând sistemele, creând structurile şi politicile care să facă în România, cu adevărat, economie de piaţă, economie liberă, economie prosperă. De la un stat care ştie că, în măsura în care are drept asupra cetăţenilor dreptul de a aplica şi de apăra legea, are obligaţii faţă de toţi cetăţenii.

Acesta este, în esenţă, saltul pe care noi trebuie să îl facem, despărţindu-ne definitiv de celelalte două forţe politice conturate şi existente astăzi în România, vorbesc de cele majore. Pentru că am avut, de fapt, o spun clar, un partid de stânga numit el FSN, PDSR, PSD, care a furat ca să dea din când în când de pomană şi un partid, actualul Partid Democrat al domnului Băsescu, care fură atât de mult, încât nici măcar de pomană nu mai are să dea.

Ni se vorbeşte foarte mult astăzi despre nevoia ca România politică să iasă din fundătura în care s-a ajuns. Nici prietenii Preşedintelui, nici  Preşedintele însuşi nu mai au curajul să vină şi să spună că da, acesta este un guvern bun care face treabă bună pentru comunitatea naţională. Suntem însă scoşi vinovaţi noi, liberalii, pentru faptul că nu mergem la guvernare cu domnul Băsescu, în condiţiile impuse de domnul  Băsescu. Nu am mers, nu mergem şi nu vom merge la guvernare cu PD-ul domnului Băsescu, în condiţiile domnului Băsescu  pentru că oferta lui nu este de a face împreună reformele necesare în România, ci oferta lui este de a fura împreună. Ne oferă doar posibilitatea ca unii dintre noi să se îmbuibe alături de corifeii jafului, corupţiei, debandadei în care se află astăzi România PDL-istă.

Ori Partidul Naţional Liberal nu are în interes şi nu are în dorinţă să facă acest lucru. PNL este gata oricând - acum, astăzi, mâine, oricând, să îşi dea mâna, să stea la masă şi să discute cu orice forţă politică în stare şi doritoare să facă într-adevăr reforma statului român, reforma principalelor domenii de activitate, reforma principalelor componente ale statului de drept şi ale sistemului public din România.

Reformă înseamnă să nu mai avem clientelă şi birocraţie într-un asemenea hal de supraponderală încât mănâncă tot, aproape tot bugetul ţării cum se întâmplă sub Băsescu şi Boc. Reformă înseamnă că dacă reduci cheltuielile le reduci de sus până jos, nu reduci cheltuielile lăsând muritori de foame, oameni de care orice societate are nevoie în sectoarele publice: profesori, învăţători, medici, asistente, oameni de ordine poliţişti, ş.a.m.d. Reformă înseamnă să dăm împreună legi eficiente pentru repornirea activităţii economice în România. În 2009 cele două partide, se uită des asta, PD şi PSD, după ani de războaie s-au înţeles imediat, în zece minute. Şi timp de un an au făcut împreună, fără să clipească următoarele lucruri. Dau ca exemplu: unu, impozitul forfetar cât ai clipi. Doi, ordonanţa de politizare pe faţă şi de sus până jos cât ai clipi. Trei, acordul cu FMI-ul, în condiţii în care nu s-au gândit la nimic decât cum să scape de grija guvernării ţării, să aibă de dat bani pentru pensii şi salarii şi să aibă pe cineva de la un for internaţional care să vină să spună că guvernul e bun. Am dat ca exemple doar trei lucruri pe care aceste două partide le-au făcut împreună şi, vă rog să fiţi atenţi, le-ar face oricând le-ar veni bine din nou. Împreună, pentru că sunt partidele care au generat sub diferite forme, au întreţinut şi vor să păstreze sistemul, iar în spatele presupusei lupte a lui Băsescu contra acestui sistem stă o uriaşă minciună. Şi vedem toţi cum pentru Traian Băsescu nu are importanţă dacă Şerban Mihăilescu e la PSD sau e în tabăra sa, dacă generalul Oprea e la curtea lui Năstase sau e la curtea sa, după cum, nici pentru apropiaţii de afaceri şi de învârteli ai doamnei Udrea nu are importanţă dacă sunt lângă RA-APPS-ul lui Adrian Năstase ieri, lângă Palatul Cotroceni a lui Băsescu azi sau cine ştie dacă e cazul, lângă PSD mâine.

Eu ştiu că în politică trebuie să fim pragmatici, trebui să fim inteligenţi şi trebuie să fim atenţi, trebuie să alegem cel mai mic dintre rele şi trebuie să construim pas cu pas. Spun aceste lucruri pentru a vă aminti tuturor că singura construcţie durabilă pe care o poate face un partid este aceea în care niciodată, asemenea unei busole, nu pierde scopul, direcţia, planul.

Şi ca să terminăm odată cu toate aceste infinite discuţii – v-aţi apropiat de PSD, v-aţi îndepărtat de PSD, faceţi guvern cu PD-ul, nu faceţi guvern cu PD-ul, o spun încă o dată foarte limpede: Partidul Naţional Liberal conlucrează cu orice forţă politică aptă şi interesată să facă reforme fundamentale în statul român, cu orice forţă politică aptă şi interesată să avem în această ţară o legislaţie pe care să o respectăm şi care să garanteze statul de drept, care să garanteze şansele de prosperitate ale economiei şi care să garanteze faptul că guvernul, oamenii politici, partidele politice gestionează banii publici în interesul public şi în folosul întregii acestei naţiuni. Nu în folosul lor, nu în folosul clientelei lor, într-o rotativă păguboasă şi parcă fără sfârşit.

De asemenea, Partidul Naţional Liberal colaborează cu orice forţă politică aptă şi interesată să apere libertatea în România, să apere în orice împrejurare statul de drept în România, să apere România de alunecarea pe calea unei republici bananiere, o mai spun încă o dată, pentru că, numai într-o republică bananieră Preşedintele ţării poate să îl califice drept brontozaur pe un intelectual eminent al acestei ţări, pe rectorul universităţii Babeş-Bolyai, pe omul care, spre deosebire de Traian Băsescu, de Teodor Baconschi şi de alţii, a adus-o în România pe Angela Merkel. Unde şi cum putem să colaborăm noi cu Traian Băsescu şi cu Partidul Democrat al lui Traian Băsescu dacă dânsul crede că Andrei Marga e un brontozaur şi Daniel Funeriu un om de ştiinţă. Cum să colaborăm când acest preşedinte, şef de partid, şef de Guvern, nu a găsit în toţi aceşti doi ani, de când România se afundă în criză, de când ne vorbeşte de măsuri dure, de când ne vorbeşte de tractarea României, citez, împotriva dorinţei ei, nu a găsit un prilej să spună un lucru simplu către oamenii săi de la putere - ,,Încercaţi să furaţi ceva mai puţin!”. Nu a spus-o niciodată. Le-a spus profesorilor să rabde, le-a spus celor din opoziţie că sunt anti-naţionali, le-a spus celor din presă, care nu îl laudă, că sunt servitorii, salariaţii mogulilor. Le-a spus tuturor câte ceva. Nu a spus niciodată ,,Berceanu, Videanu, Elena, opriţi-vă o secundă, abţineţi-vă vreun an să nu mai furaţi!”. Niciodată, niciun cuvânt. Cum să colaborăm, cum să colaborez eu, aş vrea, cu un om în timpul căruia, de patru luni de zile, dacă nu greşesc, opoziţia politică din România este interzisă pe postul public de televiziune? Nu s-a întâmplat aşa ceva nici măcar în 1990. În ce ţară din Uniunea Europeană mai avem situaţia că opoziţia este interzisă pe postul public de televiziune? Nicăieri. Cum să colaborez cu Partidul Democrat şi cu Traian Băsescu, care nu au niciun principiu, nicio identitate, care atunci când sub Guvernul Tăriceanu am propus o lege amplă, complicată, delicată a statutului minorităţilor, au făcut un scandal monstru bazat pe câştiguri imediate de tip naţionalist şi îşi aduc aminte, presupun, cei din UDMR. Au memorie, măcar pe ultimii 1000 de ani. Îşi aduc aminte ce a zis atunci domnul Boc, ce au zis atunci toţi patrioţii, apărătorii poporului român din Ardeal, marii patrioţi şi energeticieni Ioan Oltean, Gheorghe Falcă şi atâţia alţii.

Acum Partidul Democrat nu are niciun fel de ezitare în a concesiona tot ce înseamnă limba română de predare pentru obiecte cum sunt Limba Română, Istoria României, Geografia României. Adică cum să colaborăm, cum să colaborez cu cineva care îmi vorbeşte de reforma justiţiei şi în timpul căruia, şi după convingerea mea din ordinul căruia, dosare pleacă, dosare stau, stenograme se publică din dosare, când se atacă din toate direcţiile când trebuie, cine trebuie, oricine ni se opune, când Procurorul General al României nu înţelege şi nu acceptă faptul că o instanţă, că un judecător poate să hotărască altfel decât a făcut Procurorul. Am văzut cu toţii asta. Unde să ne înţelegem, la ce să ne înţelegem?

Eu nu am dosare să negociez cu Traian Băsescu. Poate ne-am înţelege, dar nu am dosare şi nu negociez şi nu ne putem înţelege pe asta. Acum se vorbeşte de reformă. Ei au înlocuit într-o operaţiune de propagandă care nu e lipsită de oarecare succes tăierile cu reforma. L-am rugat pe vremuri, la o întâlnire, ultima pe care am avut-o cu Preşedintele, să ne spună ce altă reformă au făcut în afară de tăierea salariilor şi a pensiilor pe care o intenţionau şi dacă tăierea constituie o reformă. Vorbesc într-una despre reforme, nu am văzut  nicio reformă în sensul restrângerii aparatului birocratic începând cu numărul de ministere sau cu numărul de agenţii sau cu numărul, dacă vreţi, de consilieri ai fiecăruia dintre miniştri.

Premierul acestei ţări în plină criză a luat 37 de oameni la New York, de la el din Cabinet. Dacă nu i-a luat pe toţi, probabil că sunt şi mai mulţi. Cum e posibil, l-am întrebat şi la moţiunea de cenzură, să vorbească într-una despre austeritate, despre suferinţele altora, despre faptul că trebuie să strângă cureaua şi să nu facă nici cel mai mic gest de drămuire atentă a banului public? Realitatea este că PD, Guvernul său, autorităţile sale din administraţia  locală, dar asta, sigur, prin decizia Guvernului, au ajuns să facă în aşa fel încât din banii noştri, din banii contribuabililor, statul să cumpere aproape de trei ori mai scump aproape orice. De trei ori mai scump pentru că două treimi înseamnă şpaga care se împarte şi şpaga asta o împarte Partidul Democrat cu propria sa clientelă.

Nu mai putem continua aşa şi, în orice caz, nu ne putem împăca aşa. Unii au ajuns să vorbească despre un război civil la figurat, desigur, care trebuie să înceteze şi să ne împăcăm. Mă doare acest cuvânt şi nu vreau să fie, nici măcar la figurat, un război civil în România, dar dacă e vorba de un război civil, nu cunosc niciun război civil  care s-a încheiat cu împăcare şi, în orice caz, dacă e vorba de război, război politic, război democratic,vom face război acestor mentalităţi, acestor apucături, acestor oameni care îşi bat joc de ţara asta.

Eu nu sunt deloc intimidat de acuzaţiile unora sau altora care îmi aruncă anatema că sunt de stânga. Nu mă tem deloc de asta pentru că ştiu că nu sunt de stânga şi ştiu ce înseamnă stânga şi ce înseamnă dreapta, dar oare, în momentul în care indemnizaţia pentru copii, tineri cu handicap grav, de 578 de lei din România este condiţionată de acest Guvern, şi amintesc că e vorba în general de părinţi care iau aceşti bani să îngrijească copiii mai iei încă unul sau dacă nu iţi dau jumătate din această sumă, asta înseamnă să fii de dreapta? Nu, asta înseamnă să fii animal pentru că numai animalele lasă în urmă şi lasă pradă exemplarele afectate, exemplarele bolnave. Oamenii de stânga sau de dreapta nu fac asta, Guvernul României face asta cu compatrioţii noştri.

Sunt eu de stânga dacă spun că toţi acei oameni necăjiţi, care ar putea să ne fie părinţi, stau la cozile de la Constanţa şi din alte părţi ca să ia un pui pentru că banii lor sunt mâncaţi de gaşca de la putere a lui Băsescu, Udrea, Boc, Videanu şi toţi ceilalţi? Nu sunt de stânga pentru că stânga, retorica de stânga, politicile de stânga, bugetul de stânga şi statul de stânga au dus aici. Stânga a făcut ca toţi banii să i se dea la fiecare şi să hotărască mai întâi Comitetul politic de partid înainte de 1989, după aceea tovarăşul Iliescu cu economiştii lui după 1990, iar la urmă, bijuteria sistemului, Traian Băsescu să hotărască cum banii acestor oameni care produc se realocă la clientela lor. Nu, abia prin asta sunt de dreapta şi dreapta şi liberalismul nu au însemnat niciodată nepăsare şi lipsă de omenie.

Libertatea e ca lumina. Libertatea este pentru toţi şi liberalii s-au luptat mereu şi au făcut mereu cât au putut ca în ţara asta toţi oamenii să aibă parte de libertate. Asta ne deosebeşte de stânga. Noi nu dăm pomeni. Încercăm să apărăm şi să oferim libertatea fiecărui om.

Nu am cum să mă împac şi nu avem cum să ne împăcăm cu acest guvern. Nu am cum să fac, în ce mă priveşte ca lider de partid, în ce vă priveşte, ca reprezentanţi ai partidului în administraţie, parlamentarii noştri, oamenii noştri din toate structurile acestei scene politice, nu avem cum să nu facem tot ce ne stă în putinţă pentru a da o alternativă acestei ţări pentru că, atenţie, suntem în situaţia următoare: Traian Băsescu a fost adus la putere -  da, îmi aduc aminte şi de munca noastră entuziastă şi de campania extraordinară pe care dumneavoastră aţi făcut-o în toate judeţele ţării – dar a fost adus, înainte de toate la putere de lăcomia, de clientela, de hoţia, de demagogia Partidului Social Democrat, a regimului Adrian Năstase, a regimului Iliescu - Năstase - Ponta mai mititel. Dar acolo. Când domnul Ponta se laudă, să-i trimit un salut din vecinătate, când se tot laudă că e un procuror tânăr e foarte bine, numai că aş vrea să ţină minte toată istoria aşa cum a fost şi să-i aduc aminte că în calitate de procuror şi şef al Corpului de Control al primului ministru Adrian Năstase nu a prins pe nimeni, nici măcar pe Băsescu.

Deci, PSD-ul şi ce a făcut PSD în această ţară l-au adus la putere pe Traian Băsescu. PSD-ul în cea mai mare parte, vulnerabilităţile sale, dosarele sale, slăbiciunile sale, oamenii săi şantajabili, trădările din PSD, pentru că nici generalul Oprea, nici Marian Sârbu, nici Cristian Diaconescu nu erau fruntaşi ai Partidului Naţional Liberal,ci ai Partidului Social Democrat. Ei l-au făcut a doua oară preşedinte când nimeni nu mai putea, în afară de ei, pe Traian Băsescu, nu Partidul Naţional Liberal, nu Crin Antonescu. Noi am avut o opţiune pe care nu ne-am târguit, nu ne-am tocmit, în care am fost consecvenţi, aşa cum suntem cu fiecare gest politic pe care îl facem de doi ani încoace. Partidul Social Democrat a reuşit să-l mai aducă nc o dată pe Traian Băsescu şi pe ai lui la putere. Iar acum, grija noastră şi obligaţia noastră este să ieşim din rotativa asta infernală pentru că ceea ce fac cu România Băsescu şi oamenii lui riscă să-i aducă la putere pe cine? Pe cei din Partidul Social Democrat. Ori asta, dragii mei, nu poate s-o împiedice decât Partidul Naţional Liberal.

Avem o structură puternică, nu atât de puternică precum a lor şi a unora şi altora din punct de vedere numeric, din punct de vedere financiar, dar avem o structură mai puternică din punct de vedere moral în administraţia locală şi dumneavoastră o dovediţi. Avem un program care este clar, asumat, explicit, detaliat şi sintetizat, repet, în această idee. Da, România nu mai poate continua aşa! Da, România are nevoie de schimbări fundamentale! Suntem gata să le facem! Avem, de asemenea, şi este un gest politic pe care alţii nu l-au făcut, pe care alţii n-au avut curajul să-l facă, pe care şi eu şi colegii mei din conducerea partidului l-am făcut cu greu şi ne iese pe nas şi azi, dar l-am făcut şi mă bucur că l-am făcut, avem un guvern din umbră, cum i se spune, sau alternativ. Adică suntem primul partid care are curajul să spună: Da,în România trebuie o doză masivă de politizare şi de promovare în cele mai înalte funcţii a oamenilor pe criteriul prestigiului profesional, competenţei profesionale şi nu, în primul rând, pe criteriul de partid. Şi am făcut acest lucru. Şi am anunţat şi am adoptat, printr-o decizie a partidului, un guvern în care patru oameni nu sunt membrii ai Partidului Naţional Liberal, chiar dacă, evident, au vederi liberale, chiar dacă sunt compatibili cu programul liberal, dar sunt somităţi în domeniul lor de activitate. Am avut curajul s-o facem. Am mai avut curajul să facem un lucru care nu poate fi făcut, ne explică cu superioritate domnul Adrian Năstase, pentru că nu-i aşa, generează tensiuni în partid. Ştiu şi eu domnule Năstase că generează tensiuni în partid numai că eu am curaj să trăiesc cu tensiunile din partidul meu, pe când dumneavoastră, cunoscuţii martiri, cum v-am mai spus, socialişti de 20 de ani în slujba sărăcimii pe care o produceţi prin politicile dumneavoastră nu aveţi curaj, pentru că dacă aţi avea curaj s-ar vedea foarte clar că românii riscă să schimbe nu neapărat pe Dracu cu ta-su, dar pe tatăl Dracului cu Dracu însuşi.

Le putem da, din acest moment, cetăţenilor României toate cărţile noastre pe masă şi ei ştiu foarte bine, atunci când vor vota la alegerile locale ce partid votează, ce program votează şi ce om votează. Vor şti la alegerile parlamentare ce partid, ce program, ce oameni anume votează şi vor şti cu ce oameni guvernează Partidul Naţional Liberal dacă, prin votul oamenilor, vine la putere.

Ştiu că este dureror pentru mulţi colegi. Există colegi a căror activitate şi prestaţii în Guvernul Tăriceanu am apreciat-o foarte tare. Dau numai două exemple: Cristi Adomniţei sau Eugen Nicolăescu, au fost miniştrii foarte buni, au fost miniştrii excelenţi. Sunt nişte oameni de partid de mare calitate, sunt nişte oameni cărora le mulţumesc şi sunt nişte oameni care vor face încă foarte multe lucruri, inclusiv vor fi în decursul vieţii politice miniştri. Dar astăzi, trebuie să înţelegem toţi că există o aşteptare pe care trebuie s-o umplem şi cu sacrificii şi aşa cum eu sunt gata oricând să mă dau la o parte pentru orice pentru cineva, să spunem, de talia profesorului Andrei Marga sau de talia lui Mircea Diaconu, oameni n care văd că românii au mai multă încredere în acel moment, aşa trebuie să înţelegem toţi că nu se termină lumea cu următorul guvern, că acesta e un partid de viaţă lungă, de ctitorie lungă, de istorie lungă şi este un partid pe care toţi l-am servit nu numai dacă am fost miniştri sau dacă am pus miniştri. Şi în sensul acesta cred că avem elementele în acest moment să mergem în faţa oamenilor şi să devenim ceea ce, închei spunând asta, n-am fost şi trebuie, măcar acum, să fim. Trebuie să fim un partid de mase. Vă rog să mă înţelegeţi bine. Nu un partid de mas în sensul unui partid al cărui discurs politic şi a cărui gândire politică operează cu noţiunea de mase. Noi suntem partidul care gândeşte şi lucrează şi concepe societate prin individ, prin indivizi, prin comunităţi profesionale, locale academice. Nu în sensul de a avea milioane de membrii, dar în sensul în care există o aşteptare mai mare ca oricând de la noi şi în sensul în care trebuie pe cât posibil fiecare să umblăm din poartă-n poartă, din casă-n casă şi să vorbim cu toţi aceşti oameni derutaţi, sărăciţi, umiliţi, batjocoriţi. Să le spunem că se poate şi să le aducem aminte că dincolo de cât ne-am putea noi certa cu pediştii, cu analiştii, cu pesediştii, sunt două realităţi: în 2005-2008 toată Europa a fost în creştere economică, dar România a avut cea mai mare creştere economică din toate ţările care aveau creştere economică. Din 2009-2010, Europa a fost, că Europ a ieşit, a fost în recesiune şi în cădee, dar cea mai mare cădere şi cea mai mare recesiune a avut-o România.

Dincolo de cât ne-am putea certa noi cu pediştii, cu analiştii, cu psdiştii, toate discuţiile sunt realităţi. În 2005- 2008, toată Europa a fost în creştere economică, dar Romania a avut cea mai mare creştere economică din toate ţările care aveau creştere economică.

Din 2009- 2010, Europa a fost în recesiune şi în cădere, dar cea mai mare cădere şi recesiune a  avut-o România. Asta arată două lucruri :

-         Primul - că noi românii, aşa cum suntem noi, cu toate metehnele noastre, cu toate complexele noastre, frustările noastre şi, uneori, meschinăriile noastre, suntem capabili să muncim, să câştigam, să producem, să ducem o viaţă mai prosperă. Oricum am comenta, am analiza, oricât am vorbi de conjuncturi, oricât am da explicaţii de altă natură, cifra de creştere economică între 2005 şi 2009, cifra de investiţii străine, cifra de locuri de muncă create atunci nu lasă loc la interpretări pentru că discutăm despre fapte.

-         Al doilea lucru pe care-l dovedeşte această paralelă e că nu-i lipsit de importanţă cine conduce ţara. România a putut avea un Guvern care, în ciuda tuturor obstacolelor, luptelor, bătăliilor politice cu aceeaşi persoană care astăzi califică opoziţia drept anti-naţională şi majoritatea drept toxică, a putut face precum vorba premierului Tăriceanu, la un moment dat : «Ce faceţi ca să meargă economia ? Nu facem nimic, o lăsăm în pace». Măcar atât, dar a făcut asta.

Nenorocirea a făcut ca, în momentul crizei, să avem un Guvern care să ne ducă la coada cozilor, să fure cu o neruşinare care nu s-a mai întâlnit nici la comunişti şi care astăzi, sub conducerea unui om al cărui ideal este Nicolae Ceauşescu, să vorbească despre trecerea României prin criză.

Nu suntem străini nici unii dintre noi, chiar cei care nu activăm în administraţia locală, de toate lucrurile pe care le suportaţi, de toate lucrurile cu care vă confruntaţi. Colegii noştri aici de faţă care sunt membri şi ai conducerii centrale a partidului, cu care ne întâlnim cel puţin o dată pe saptămână, ne arată şi ce înţelege guvernul prin descentralizare: cum lasă administraţiile fără banii pentru cheltuielile zilnice şi cum le aruncă în braţe spitalele, fără să dea măcar bani pentru mâncare şi medicamente. Aceste lucruri de zi cu zi nu pot fi rezolvate decât în momentul în care, în România, cei care conduc la nivel guvernamental, la nivel parlamentar, la nivelul administraţiei locale,  înteleg că este nevoie de schimbări fundamentale, dar înţeleg că, înainte de orice, pentru a putea vorbi de aceste schimbări, trebuie să terminăm cu această putere.

Liga a fost întotdeauna un organism serios şi organizaţional al partidului. Aş vrea să pun în discuţia dumneavoastră o chestiune foarte importantă : chiar eu v-aş propune o rezoluţie pentru că vor începe discuţii despre sistemul electoral. Eu vă spun de acum opinia mea şi dumneavoastră o să decideţi. Eu cred că trebuie, în numele celor discutate despre reforma statului, despre simplificarea procedurilor, despre coerenţa între reprezentanţi şi reprezentaţi, între aleşi şi alegători, între guvernanţi şi guvernaţi, să avem curaj şi să mergem pe lucrurile clare, clasice şi simple.

Alegerile pentru primar trebuie să rămână aşa cum sunt şi cum e normal - alegeri în două tururi. Cred că alegerile pentru preşedinţii consiliilor judeţene trebuie să fie în două tururi. Cred, de asemenea, că în privinţa alegerilor parlamentare, a Legii electorale pentru alegerile parlamentare, trebuie facută o opţiune clară.

Am încercat actualul sistem şi îl putem păstra. Îi ştim bine avantajele, dacă ele există, şi inconvenientele care sunt evidente. Cred că, pentru anii care urmează, ar trebui să facem o experienţă limpede: fie mergem pe sistemul proporţionalităţii, adică revenirea la sistemul de listă, în care cel puţin ştii că votezi partidul, fie ceea ce cred că poate fi opţiunea noastră, fie opţiunea uninominalului în două tururi pe care, dacă se pune în discuţie modificarea Legii electorale, să o discutăm.

PNL nu are vreun motiv să nu fie consecvent cu ceea ce am spus în legătură cu structura şi cu numărul membrilor Parlamentului României. Nu abandonăm bicameralismul din motivele pe care le-am expus de atâtea ori. Poate chiar este de dorit o separare şi mai clară, o definire şi mai clară, a atribuţiilor celor două camere. De asemenea, nu văd de ce am fi noi cei care sa ne cramponăm în faţa unei eventuale reduceri a numărului de parlamentari la o cifră pe care râmâne să o stabilim. Eu aş propune 322.

 
Mariana Câmpeanu, fostul ministru al Muncii, a fost prezentă la Oradea PDF Imprimare Email
Marţi, 06 Iulie 2010 11:22

Mariana Câmpeanu, fost ministru al Muncii în guvernarea Tăriceanu şi membru marcant al Partidului Naţional Liberal a fost prezentă la Oradea, unde a susţinut o conferinţă cu tema ,,Ce se  întâmplă cu pensiile noastre şi ale copiilor noştri”, întâlnire la care au luat parte şi pensionarii orădeni.  Mariana Câmpeanu a criticat intenţia Guvernului de a reduce pensiile cu 15% şi Legea privind reducerea cu 25% a salariilor personalului bugetar. "PNL nu renunţă la lupta sa pentru anularea reducerii cu 25% a salariilor personalului bugetar", a spus fostul ministru al Muncii Mariana Câmpeanu, arătând că "PNL a depus deja la Curtea Constituţională o sesizare cu privire la încălcarea articolului din Constituţie care prevede respectarea convenţiilor între părţi". Fostul ministru a spus că, în cazul în care Curtea Constituţională va respinge sesizarea PNL, formaţiunea sa va oferi asistenţă juridică cetăţenilor care vor deschide acţiuni individuale în justiţie.

În cadrul întâlnirii cu presa locală, Mariana Câmpeanu a criticat, de asemenea, Ordonanţa adoptată săptămâna trecută prin care Guvernul Boc modifică Legea finanţelor publice locale, afirmând că "Asistăm la o supercentralizare, contrar tuturor afirmaţiilor pe care le fac preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc. Prin modificările aduse Legii finanţelor publice locale, Guvernul rechiziţionează o parte din veniturile administraţiilor locale şi le direcţionează către ministere”, a spus fostul ministru al Muncii.

În ceea ce priveşte comasarea Casei Naţionale de Pensii cu Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi a Agenţiei pentru Prestaţii Sociale, Mariana Câmpeanu este de părere că: "Unificarea acestor instituţii va duce la înfiinţarea unei instituţii-mamut. La Casa de Pensii sunt în evidenţă cei 5,5 milioane pensionari şi cei 5,7 milioane de contribuabili pentru care se calculează stagiul de cotizare, iar dacă se adaugă şi cei aproape un milion de şomeri şi toate persoanele care primesc alocaţii de stat sau alte forme de asistenţă socială, în această instituţie-mamut vor fi cuprinşi toţi cetăţenii. Casa de Pensii nu are nicio legătură cu agenţiile care taie în continuare frunze la câini şi îndreaptă banii spre camarila Partidului Democrat", a spus fostul ministru al Muncii.

Mariana Câmpeanu a participat şi la Adunarea Generală a Femeilor Liberale din cadrul PNL Oradea, la care au mai participat Ilie Bolojan, preşedinte PNL Oradea, Florica Cherecheş, vicepreşedinte PNL Oradea şi preşedinte interimar OFL, precum şi Liviu Andrica, vicepreşedinte PNL Oradea. Mesajul transmis de doamna Câmpeanu femeilor liberale prezente la întâlnire a fost acela că o femeie trebuie să facă politică, nu poate sta deoparte, pentru că numai implicându-se poate schimba ceva în bine în politica de azi.

Mariana Câmpeanu a spus că va reveni la Oradea ori de câte ori va avea ocazia.

 

 

 
« ÎnceputAnterior12345678910UrmătorSfârşit »

Pagina 5 din 17

Alte recomandari

Ilie Bolojan
Blogul lui Ilie Bolojan, primarul Municipiului Oradea
Florica Cherecheş
Suflet pentru Oradea
PNL Bihor
Pagina web oficiala a Partidului National Liberal filiala Bihor.
Primaria Oradea
Site-ul Primăriei Municipiului Oradea


Implementare / Gazduire / Design: i-Ware / Quanta SRL / LiquidCore.RO