Acest program a fost elaborat pe baza experienţei şcolilor cu program de educaţie specială, în mod deosebit a unităţii de învăţământ special particular ”Casa Minunată”. Scopul acestui sistem de învăţământ este integrarea copiilor cu deficienţe în unităţile de învăţământ special de stat.
Din nefericire, multe cazuri au fost un insucces. Prin urmare, o parte dintre copii au revenit la Casa Minunată, alţi copii au rămas izolaţi în familie, iar rata abandonului şcolar a fost şi ea îngrijorătoare. Iată câteva dintre cauzele insuccesului in integrarea şcolară a copiilor:

1) Transportul
Pe de o parte, deşi copiii cu dizabilităţi beneficiază de transport gratuit pe mijloacele locale de transport în comun, acestea nu sunt adaptate nevoilor copiilor aflaţi în cărucioare, ceea ce face imposibilă deplasarea lor la şcoală. Pe de altă parte, şcolile speciale de stat nu dispun de suficiente microbuze pentru a transporta toţi copiii de acasă la şcoală şi invers, în fiecare zi.

2) Infrastructura deficitară a clădirilor şi curţii interioare
Din instituţiile de învăţământ special de stat lipsesc
•    Toaletele adaptate nevoilor copilului în cărucior (toalete cu bare de susţinere)
•    Lifturile, ceea ce face imposibilă deplasarea copiilor, în special a celor cu deficienţe motorii în sala de mese, care in unele scoli se află la etaj
•    Tacâmurile şi vesela adaptată copiilor hemiplegici şi nu numai
•    Mobilierul şcolar adaptat (reglabil)
•    Materialele didactice adaptate (mouse-ul şi tastatura computerului, creioanele adaptate etc.)
•    Echipamentele de joacă şi spaţiul verde din curtea şcolilor speciale de stat

3) Curriculum individualizat
În unităţile de învăţământ special de stat s-a constatat lipsa încurajării-utilizării educaţiei personalizate, promovându-se o ”educaţie uniformizată”, continuându-se drumul greşit, şi anume, „aceeaşi cămaşă pentru toţi”. Aici nu se folosesc suficient metodele de comunicare alternativa la copiii non-verbali.

4) Asistenţa personalizată
Lipsa din unităţile de învăţământ special de stat a asistenţei personalizate acordată copiilor cu dizabilităţi:
•    în procesul de igiena personala (schimbarea scutecului, spălarea pe mâini, pe dinţi, pe faţă)
•    în procesul de hrănire ( hrănirea de către un adult a copiilor tertraplegici)
•    în timpul pauzelor ( copiii cu deficienţe rămân nesupravegheaţi , singuri în curtea şcolilor de stat , la băi sau pe coridoarele instituţiei, rănindu-se şi accidentându-se deseori

5) Oferta educaţională
Unităţile de învăţământ special de stat nu dispun de o bogată ofertă educaţională, iar în ceea ce priveşte activităţile extracurriculare, acestea nu se regăsesc într-o pondere semnificativă.
Scopul activităţilor extracurriculare este tocmai socializarea copiilor cu deficienţe prin intermediul excursiilor, taberelor, vizitelor tematice etc., în vederea facilitării integrării copiilor cu deficienţe în viaţa comunităţii.

6) Inexistenţa muncii în echipă şi a implicării părinţilor
Copiilor cu deficienţe în procesul educaţional din cadrul instituţiilor de învăţământ special de stat. Părinţilor nu li se oferă consiliere şi nici nu sunt implicaţi în procesul educaţional.

MĂSURI PROPUSE

1) Transportul copiilor
•    achiziţionarea de microbuze adaptate de către şcolile de stat
•    acordarea unor tichete compensatorii în valoarea abonamentului de transport gratuit pentru copiii cu dizabilităţi

2) Îmbunătăţirea infrastructurii şcolilor speciale de stat prin
•    adaptarea toaletelor
•    adaptarea tacâmurilor şi veselei
•    adaptarea materialelor didactice
•    adaptarea mobilierului
•    achiziţionarea echipamentelor de joacă
•    achiziţionarea unor lifturi care să permită accesul copiilor în sala de mese, în
laboratoarele aflate la etaj etc.

3) Curriculum individualizat
•    adoptarea curriculum-ului individualizat
•    utilizarea noilor metode de educaţie specială( comunicarea prin obiecte, comunicarea prin pictograme cu copiii non-verbali), ca o alternativă a metodei demutizării
•    folosirea sistemului TEACCH (Tratament si educatie pentru copiii cu autism si alte deficiente legate de comunicare ) în munca cu copilul autist

4) Asistenţa personalizată ar trebui oferită pe durata întregului program şcolar, în unităţile de învăţământ special de stat:
•    în procesul de igiena personala
•    în procesul de hrănire
•    în timpul pauzelor

5) Îmbunătăţirea ofertei educaţionale - a activităţilor extracurriculare (excursii, tabere, vizite tematice etc.) cu diverse mijloace de transport (autobusul, trenul, avionul, tramvaiul etc.)

6) Implicarea mai intensă a părinţilor şi dezvoltarea muncii în echipă
Unităţile de educaţie specială trebuie să fie un centre de resurse atât pentru cadrele didactice din şcolile de învăţământ special de stat din Oradea şi Bihor, cât şi pentru elevii şi studenţii Universităţii din Oradea, care doreşte parteneriate, este deschisă spre colaborare, spre a împărtăşi şi furniza informaţii din domeniul educaţiei speciale.